Judecătoare care au semnalat nereguli în dosarul Duță, îndepărtate din magistratură și ulterior repuse în funcție. Numele a doi procurori apare în motivarea condamnării fostului șef CNAS
Condamnarea fostului președinte al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Lucian Duță, la șapte ani de închisoare pentru o mită de șase milioane de euro, continuă să provoace ecouri majore în sistemul judiciar românesc. În motivarea deciziei, instanța a făcut referire și la rolul unor procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța — Gigi Valentin Ștefan și Teodor Niță — ale căror activități au fost menționate în documentele instanței.
Dincolo de condamnarea lui Duță, cazul a scos la lumină tensiuni interne din magistratură și controverse legate de independența sistemului, după ce cele două judecătoare de la Curtea de Apel București, cele care au analizat dosarul și au ridicat semne de întrebare privind anumite practici și influențe din anchetele anterioare, au fost îndepărtate din magistratură.
Potrivit motivării deciziei și relatărilor publice existente, cele două magistrate au semnalat existența unor disfuncționalități și presiuni care ar fi putut afecta parcursul corect al anchetei. În loc să fie sprijinite pentru transparență și profesionalism, acestea au ajuns să fie sancționate, fiind eliminate din sistem în urma unei decizii disciplinare.
Însă povestea nu s-a încheiat aici. Cele două judecătoare au contestat măsura, iar Înalta Curte de Casație și Justiție le-a dat câștig de cauză. Astfel, ele au fost repuse în funcție, o decizie care ridică la rândul ei întrebări: dacă sancțiunea inițială a fost nedreaptă, ce anume a justificat îndepărtarea lor? Și mai ales, ce înseamnă această situație pentru independența justiției în ansamblu?
Dosarul Duță și situațiile conexe nu reprezintă doar un episod izolat, ci un simptom al unui sistem judiciar aflat frecvent între presiuni, influențe și încercări de autocurăţare. Faptul că unii magistrați aleg să semnaleze nereguli, în timp ce alții sunt protejați sau ignorați, arată că lupta pentru integritatea justiției este departe de a fi încheiată.
Repunerea în funcție a celor două judecătoare — după ce au fost inițial „mazilite” pentru că au apărat litera și spiritul legii — reprezintă o confirmare că există încă mecanisme de corecție în interiorul sistemului. Totuși, această corecție vine târziu și lasă în urmă multe întrebări la care publicul așteaptă răspuns:
Cum au fost posibile astfel de sancțiuni împotriva unor judecători care au ridicat probleme legitime?
De ce apar nume de procurori în motivarea unui dosar atât de sensibil?
Cine răspunde pentru erorile sau abuzurile comise în interiorul magistraturii?
Cazul rămâne un reper important în înțelegerea felului în care funcționează justiția din România și a luptei — adesea invizibile — dintre profesioniștii integri și grupările care încearcă să influențeze actul de justiție.