În ultimele zile, numele președintei Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), Lia Savonea, a revenit în centrul unei furtuni publice care a amestecat proteste de stradă, poziționări ale magistraților, reacții instituționale și un episod devenit viral: momentul din timpul unei conferințe de presă de la Curtea de Apel București în care se aude replica „M-a sunat Lia, mă duc să vorbesc”.
Tensiunea a crescut după apariția unor dezvăluiri și a unui val de reacții publice privind integritatea și presiunile din sistemul judiciar, urmate de manifestații în București și în mai multe orașe. La protestul din 10 decembrie, în fața sediului CSM, participanții au cerut inclusiv demisia președintei ÎCCJ.
Episodul care a inflamat suplimentar discuția a fost secvența din timpul conferinței de presă a conducerii Curții de Apel București, în care o reprezentantă a instanței spune că a fost sunată de „Lia”. Lia Savonea a declarat ulterior că apelul avea un caracter administrativ și că a direcționat o întrebare către persoana responsabilă cu relația cu presa.
În paralel, au apărut și reacții din interiorul magistraturii: peste 170 (și ulterior peste 600, potrivit relatărilor din presă) de magistrați au semnat mesaje/petiții de solidaritate cu cei care au semnalat public disfuncții și presiuni în sistem, sub formula „Tăcerea nu este o opțiune”.
Unde se poziționează Curtea de Apel Constanța: „solidaritate totală” cu șefa ÎCCJ
Interesant este că, la Constanța, ecoul național a avut și o componentă locală: a existat un protest împotriva corupției din Justiție, organizat în fața Prefecturii, ca semn de solidaritate cu magistrații care au vorbit despre probleme sistemice.
Asta creează, practic, două solidarități paralele:
Solidaritatea instituțională, exprimată de conducerile curților de apel (inclusiv Constanța) față de ÎCCJ și președinta sa;
Solidaritatea profesională/civică, exprimată de magistrați care cer protecție pentru vocile critice și de oameni ieșiți în stradă cerând reforme și răspunsuri.
În termeni simpli: o parte a sistemului transmite „apărăm instituția”, o altă parte transmite „apărăm dreptul de a semnala derapaje”. Iar publicul, inevitabil, citește această ruptură ca pe un test de credibilitate.