În spațiul public din Cernavodă circulă, de o vreme, o versiune convenabilă a desființării clasei de seral de la Liceul Energetic. Actuala conducere a școlii, prin declarații atribuite directoarei Seila Niazi, aruncă vina asupra fostei directoare, Adela Bănică, sugerând fie neglijență, fie ambiții personale.
Doar că această poveste se prăbușește în momentul în care ascultăm mărturiile celor direct afectați: elevii.
Un mesaj recent primit din partea unui fost elev al clasei de seral descrie o realitate diametral opusă celei vehiculate oficial. Potrivit acestuia, fosta directoare Adela Bãnicã a luptat până în ultima clipă pentru menținerea clasei, sperând că eforturile administrative și dialogul instituțional vor da rezultate. Elevii au fost chemați, informați și încurajați să rămână uniți, tocmai pentru a evita situația absurdă în care oameni maturi, cu locuri de muncă și familii, sunt obligați să facă naveta zeci de kilometri sau să abandoneze studiile.
O narațiune comodã, dar contestată
Șeila Niazi acuză fosta conducere că „nu a anunțat la timp” sau că „a încurcat lucrurile” este o formulă comodă pentru a evita răspunderea prezentului. Însă elevii afirmă că adevărul este altul: presiuni politice, decizii luate în afara interesului educațional și, în cele din urmă, o demisie de onoare menită să tragă un semnal de alarmă. Dacă aceste afirmații sunt corecte, atunci încercarea de a rescrie istoria nu este doar ipocrizie, ci o insultă la adresa celor care au depus eforturi reale.
Rezultatul este palpabil și dureros: elevi împinși către Medgidia sau Constanța, alții care renunță definitiv. Integrarea în societate – invocată atât de des în discursuri – se oprește brusc atunci când deciziile administrative devin instrumente politice. În acest context, a spune că „nu s-a putut face nimic” sună mai degrabă ca o scuză, nu ca un adevăr.
În locul acuzațiilor aruncate fără dovezi publice, actuala conducere are obligația morală să prezinte documente, demersuri concrete și explicații coerente. Altfel, percepția rămâne aceea că se minte fără rușine, iar vina este mutată convenabil pe umerii cuiva care nu mai este în funcție și nu se poate apăra instituțional.
Cernavodă merită adevărul. Elevii merită respect. Iar educația nu ar trebui să fie niciodată monedă de schimb politic.